Sub el a fost cândva Grădina Oteteleșanu, locul unde se aduna, la un pahar de vin, toată lumea literară a orașului. Prin 1930, grădina își pierduse deja farmecul. Terenul a fost cumpărat de o societate nou-înființată de telefoane.

Construcția a fost posibilă printr-un ocol neașteptat. Bursa americană se prăbușise în 1929, statul român a cerut un împrumut de la americani, iar în schimb conglomeratul ITT a primit monopolul pe telefonie, pentru douăzeci de ani.

Proiectul a fost semnat de un american, Louis Weeks, și de un român, Edmond van Saanen Algi. Amândoi s-au uitat spre New York după inspirație. Construcția a durat doar douăzeci de luni. Structura de oțel, produsă la Reșița, a făcut din el primul zgârie-nor al țării.

Inaugurarea, în 1933, a fost adus regele Carol al II-lea. Turnul de 52 de metri a rămas cel mai înalt din Capitală timp de peste douăzeci de ani.

De pe acoperiș, în zilele senine, se vedeau Carpații.

Bucureștenii nu au fost impresionați din prima clipă. Criticul George Călinescu îl numea o umbră de Broadway pe Calea Victoriei. Presa vremii îl compara cu un munte de fier, nisip și ciment.

Altă gazetă îl numea, cu năduf, un simplu depozit pentru instalații telefonice.

A supraviețuit cutremurelor din 1940, 1977 și 1986. A supraviețuit și bombardamentelor din 1944, când aviația germană l-a ratat și a lovit, în schimb, Teatrul Național de alături.

Astăzi găzduiește birourile Orange România. A trecut printr-o consolidare de peste șapte milioane de euro, terminată abia în noiembrie 2024.

Monument istoric protejat, rămâne unul dintre puținele martore ale unui București care a vrut, pentru o vreme, propriul lui Broadway.

Fotbalul îi plăcea mai mult decât teatrul. S-a născut pe 4 iunie 1939, la Dolhasca, în Suceava, și-și petrecea tinerețea mai mult pe stadion decât în sălile de spectacol. A intrat în teatru din întâmplare, ca figurant și s-a îndrăgostit de scenă pe loc.

Mai apoi, A urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, ca student al Irinei Răchițeanu. Din 1967 a devenit unul dintre pilonii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A jucat acolo, fără pauză, mai bine de patru decenii.

Momentul lui de cotitură a venit în 1978. Alături de Stela Popescu, a format unul dintre cele mai longevive cupluri artistice din România.

Spectacole ca Boema, bucuria mea sau Aplauze, aplauze au devenit parte din identitatea culturală a Bucureștiului. În 2002, cei doi au primit Premiul special al UNITER pentru teatrul de revistă.

A condus teatrul între 1998 și 2018. În 2006 și în 2011, i-a împrumutat vocea lui Sheriff, din filmele Cars, la Disney Pixar și a creat copilăria tuturor copiilor din România la acel moment.

Moartea Stelei Popescu, în 2017, l-a marcat profund. Recunoștea, într-un interviu, cât de greu îi era să urce pe scenă fără să-i rostească numele.

S-a stins din viață pe 29 septembrie 2022, la Spitalul Universitar din București. Fusese internat cu două săptămâni în urmă.A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, două zile mai târziu. Soția lui, Marilena, alături de care a trăit peste cincizeci și șase de ani, l-a urmat la doar nouă luni distanță.

Rămâne, pentru generații întregi de bucureșteni, vocea și zâmbetul serilor de teatru de revistă.

Vrei să fii partenerul newsletter-ului? Lasă-ne un reply acestui mail și revenim imediat!

Dacă Bună Dimineața București ți se pare interesant, de ce nu îl recomanzi prietenilor?

Mulțumesc că ai citit până aici! 👋 Pe curând!