Începând de azi, timp de patru săptămâni, primești gratuit ceva ce n-am mai făcut până acum: ediții complete din viitorul abonament al BDB. Sunt poveștile pe care nu le vom publica nicăieri altundeva. Nici pe Instagram. Testăm acest format pentru viitorul abonament și ne ajută să știm cum vrei tu să arate. La finalul edițiilor te așteaptă un poll de 5 secunde, iar răspunsul tău decide cum arată abonamentul.

Lectură plăcută!

Sunt oameni pe care nu-i mai vezi ani de zile deși stau la două stații de metrou de tine, și cam așa a fost și relația mea cu Muzeul Antipa. L-am purtat cu mine ca pe un fel de amintire din excursiile de clasa a treia, sigură că oricând am chef îl găsesc exact acolo, neschimbat, gata să mă primească. Săptămâna asta am decis să testez teoria și, cum se întâmplă des, totul a pornit de la o oboseală de vineri.

Cred că știi momentul în care ești obosit de la muncă și realizezi că nu vrei nici să mergi acasă să scrolezi pe Instagram două ore, nici să faci ceva care să te obosească și mai tare. Ei bine, eu l-am simțit ieri. Aveam nevoie de un soi de mijloc, o activitate care să mă scoată din casă fără să-mi ceară prea multă energie. Așa am ajuns, dintr-un impuls, la Muzeul Antipa, un loc pe care îl știu din copilărie dar nu îl mai vizitasem de trei ani.

Ideea a pornit de la un prieten pasionat de botanică și de zoologie. Mi-a și făcut o listă cu animalele lui preferate din muzeu și cu speciile pe care le găsește cele mai captivante pe panourile interactive. V-am lăsat-o mai jos, dar rămâne între noi, să nu îî spuneți că v-am dat-o. 

Recunosc că motivul pentru care nu mai trecusem pe acolo de ani buni e cam absurd. Știam că Antipa e acolo și că pot merge oricând… și certitudinea asta m-a făcut să tot amân. E ideea pe care o ai cu orice reper emblematic al orașului tău, presupui că o să fie mereu disponibil și te ocupi de el ultimul. Așa că haideți cu mine la plimbare.

Am plecat spre muzeu de la stația de metrou Piața Victoriei. Am ieșit pe partea dinspre piață, cea mai aproape de Palatul Victoria, și cât am mergeam pe peron am observat că au repictat băncile zebră de pe peron. N-am putut trece fără să le fac o poză la cat de simpatice îmi par.

De la ieșire mai am doar două treceri de pietoni până la Antipa, iar prima imagine pe care o prind mereu e girafa din curte, un reper pe care îl țin minte de când eram mică și sper să nu dispară niciodată. Clădirea în sine are un aer academist, solemn, așezată mândru între copaci, cu o fațadă care se remarcă chiar și pentru cineva care nu se uită neapărat la arhitectură. A fost inaugurată în 1908, ridicată după planurile inginerului Mihail Rocco, urmând indicațiile chiar ale lui Grigore Antipa, cu fațada semnată de arhitectul Grigore Cerchez.

Practic vorbind, muzeul primește ultimii vizitatori la ora 19.00 și se închide la 20.00, deci dacă vreți să vedeți totul fără grabă, nu ajungeți mai târziu de 18.30. Biletul standard costă 32 de lei pentru adulți și 6 lei pentru elevi/studenți, prețuri care se mențin pe expoziția permanentă și acum, iar pentru cât de generos e muzeul mi se pare complet rezonabil. 

La intrare am dat peste expoziția temporară cu fluturi exotici vii, COCON, care îi lasă pe vizitatori să se plimbe printre ei într-o seră special amenajată. Mi-au plăcut, sunt specii pe care nu ai cum să le vezi în natură la noi, iar contrastul cu restul muzeului, unde te gândești automat la animale împăiate e minunat.

Traseul te ia întâi prin flora și fauna românească, apoi prin cea internațională, pe continente, cu diorame gândite chiar de Antipa ca să atragă publicul într-o perioadă în care colecțiile aveau nevoie de o prezentare nouă. Urmează borcane cu specimene, o sală de geologie și o peșteră artificială, deschisă din 1967, cu sunet ambiental și ecrane touch-screen la fiecare diorama.

La secțiunea acvatică stă un schelet de Deinotherium gigantissimum, cel mai mare descoperit vreodată, găsit la Mânzați de paleontologul Grigoriu Ștefănescu, expus lângă unul de elefant african. Camera cu insecte rămâne însă preferata mea, plină de insectare cu toate stadiile fiecărei specii, de la fluturi la scarabei egipteni.

O parte din muzeu pe care o recomand cu drag e cea dedicată lui Antipa, biroul lui, aparatul foto și povestea prieteniei cu Emil Racoviță, colegi de bancă la liceu în Iași, prietenie care a durat o viață întreagă.

Am ieșit mulțumită, mi-am luat un suc și am stat puțin pe bancă, apoi am continuat plimbarea spre casă pe lângă blocurile interbelice din zona Victoriei. Chiar peste drum stă clădirea de birouri Aviatorilor 8, toată în sticlă, iar contrastul dintre tencuiala gălbuie și turnul nou care reflectă cerul mi s-a părut ciudat de firesc.

Am trecut apoi pe lângă străzi cu nume de țări, Braziliei, Mexic, Roma, și m-am oprit pe Mexic unde am descoperit Depoul Victoria, cel mai vechi depou de tramvaie din București, construit în 1871. Terenul a fost cumpărat de Societatea de Tramvaie de la Primărie în 1920, iar de ani buni se discută transformarea lui în muzeu al transportului public.

Era aproape opt și jumătate și tot treizeci de grade, așa că vă recomand orele de dimineață sau seara târziu. Un sfat pe care chiar vreau să vi-l dau e împreună cu recomandarea e să nu presupuneți că, fiindcă e în București, o să aveți timp oricând. Uneori trec trei ani.

Mic bonus dacă ai ajuns până aici, schițele mele de la muzeu 🙂

Când eram mici, bunicii nu ziceau niciodată „mă duc la magazin". Ziceau „mă duc la zarzavat": un cuvânt rămas dintr-un București pe care nu l-am prins, dar despre care vă povesteam săptămâna trecută: un oraș plin de vii, livezi și grădini.

Pe atunci mâncarea venea acasă altfel. O cărau oamenii: sacagiii cu butoiul de apă pe căruțe cu două roți și personalul de prăvălie de la băcănii, care îți știau pe de rost ce cumperi.

Apoi grădinile au fost acoperite de blocuri, iar „zarzavatul" bunicilor s-a mutat tot mai departe de oraș.

De-aia ne-a plăcut ce face Sezamo: aduce recolta înapoi aproape. Lucrează cu mici producători din jurul Bucureștiului și livrează cu dube electrice direct la ușă.

Cu codul BDB50, primești 50 lei reducere la prima comandă.

Valabil până pe 31 august.

Dacă Bună Dimineața București ți se pare interesant, de ce nu îl recomanzi prietenilor?

Mulțumesc că ai citit până aici! 👋 Pe curând!