Palatul care a fost bal, minister, ruină de război și acum cazinou bântuit.

Ion Mincu, arhitectul care a dat un stil întregii țări și un nume școlii noastre.

Ce se mișcă (sau se surpă)  în patrimoniul bucureștean săptămâna asta.

Ne-am oprit din nou pe Calea Victoriei, chiar lângă Muzeul Național George Enescu, acolo unde o clădire masivă cu ferestre înalte și un aer solemn oprește privirea oricui trece, chiar dacă graba orașului nu prea lasă loc pentru curiozitate. Este vorba despre Casa Vernescu ridicată în 1821 de Filip Lenș ca dar de nuntă pentru soția lui, Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu, într-o vreme în care fostul Pod al Mogoșoaiei abia începea să devină Calea Victoriei.

Povestea ei se schimbă radical spre finalul secolului al XIX-lea, după un incendiu devastator care a lovit clădirea în jurul anului 1886. Moștenitorii lui Lenș au vândut-o omului politic Gheorghe „Guna” Vernescu, iar acesta a decis să o transforme complet, angajând pentru restaurare un nume pe care orice student la arhitectură din București îl învață din primul an, Ion Mincu. 

Alături de pictorul George Demetrescu Mirea, cei doi au dat clădirii holul monumental cu scara impunătoare, vitraliile înalte și tavanul pictat cu scena „Dansul”, marcat la colțuri de simbolurile Justiției, Adevărului și Forței. Rezultatul a devenit, pentru o vreme, cea mai frumoasă casă de pe fostul Pod al Mogoșoaiei, locul unde se organizau balurile și seratele la care venea toată protipendada bucureșteană.

Ce a urmat seamănă cu traseul multor clădiri importante din centrul vechi. Casa a trecut prin mâinile mai multor ministere, a găzduit chiar și guvernul României, iar în 1944 a fost afectată de trupele sovietice. Primul guvern comunist, condus de Petru Groza, a preluat-o și a folosit-o ca sediu ministerial, apoi ca reședință de protocol, până în 1990, când a devenit sediul Uniunii Scriitorilor din România. De aici încolo, Casa Vernescu intră într-o etapă surprinzătoare pentru un edificiu cu un asemenea trecut cultural. Uniunea a închiriat imobilul unui operator de cazinouri, iar din 1995 funcționează aici Casino Palace.

Aici apare și partea care ne place cel mai mult: legenda. Se spune că prin sălile clădirii bântuie 23 de fantome, toate ale unor jucători care și-au pierdut averea la ruletă, iar mirosul de sulf simțit uneori lângă cazinou ar fi semnul prezenței lor. Localnicii au poreclit-o de-a lungul timpului „Hruba lui Scaraoțchi”. Chiar și disputa privind proprietatea, cu Gigi Becali implicat la un moment dat în încercarea de a revendica o parte din clădire, s-a încheiat în instanță în 2010, în favoarea statului, care o cumpărase legal, nu o naționalizase.

Credem că o clădire poate păstra deodată eleganța unei epoci și povestea ei mai întunecată, iar Casa Vernescu rămâne, indiferent de etajul la care te oprești, unul dintre portretele Bucureștiului. Bal, război, comunism și acum ruletă, toate sub același acoperiș.

Născut la Focșani, în 1852, Mincu a plecat la Paris să studieze la Școala Națională de Arte Frumoase, unde profesorii lui au fost Remy de Louanges și J. Gaudet, iar munca lui a fost distinsă în 1883 cu premiul Societății Centrale a Arhitecților Francezi. S-a întors în țară cu o idee limpede, aceea că România avea nevoie de un stil arhitectural al ei, care să pornească de la ce exista deja aici, foișoarele și prispele arhitecturii rurale, ornamentația bogată a caselor vechi românești, elementele bisericești bizantine.

Așa se naște, prin proiecte precum Casa Lahovari din 1886, stilul neoromânesc, considerat prima construcție semnificativă în această direcție. De acolo, Mincu construiește sau restaurează o listă impresionantă de clădiri care încă definesc centrul Bucureștiului, Școala Centrală de Fete, Bufetul de la Șosea (azi Casa Doina), Casa Vernescu, Casa Monteoru și Biserica Stavropoleos, căreia i-a dedicat ultimii ani din viață.

Dincolo de proiectele lui, contribuția cea mai importantă e probabil fondarea, în 1891, a Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români, locul din care se trage direct universitatea noastră de azi. A predat acolo până în 1908, a fost deputat în Parlament și președinte al Societății Arhitecților Români până la moartea lui, în 1912. Printre discipolii lui direcți sau indirecți se numără nume mari precum Petre Antonescu și Nicolae Ghica-Budești, care au dus mai departe ideile lui.

Ce admirăm la povestea lui Mincu e încăpățânarea lui, într-o perioadă în care Parisul dicta gustul arhitectural al întregii Europe de Est, de a insista ca România să aibă o voce a ei în piatră, ceramică și lemn. E convingerea care, la peste un secol distanță, tot mai are sens pe holurile facultății noastre.

Ne-am asociat cu una dintre cramele care ne-au cucerit complet, Crama Rasova, și te chemăm la ediția din 25 iulie a festivalului AER — Sus în AER.

Crama stă pe Dealul Vifor, în Dobrogea, regiunea cu cel mai mult soare din România. Terase suspendate, priveliște directă către podul lui Anghel Saligny, ridicat pe vremea regelui Carol I. Practic, un ring de dans langa una dintre cele mai vechi podgorii de la noi.

Sâmbătă, 25 iulie, ne vedem la aer proaspăt pentru urechi, ochi, minte și suflet in compania Tarafului Rutenilor și Carmen Chindriș.

Și pentru că suntem parteneri, avem ceva doar pentru voi:

BDB x Crama Rasova oferă 50 de invitații duble, pentru primii înscriși.

Kraftwerk – Multimedia Tour, pionierii muzicii electronice revin la București cu turneul lor multimedia, o combinație de sunet, animație pe computer și artă performativă.
22 iulie  ·  Arenele Romane ·  începând cu 18:00

VAMA – concert aniversar, 20 de ani. Tudor Chirilă și trupa marchează două decenii de activitate cu un show de vară gândit special pentru public.
25 iulie  · Arenele Romane  · 19:00

Tache, Ianke și Cadar – spectacol aniversar Horațiu Malaele. Comedia clasică românească revine pe scenă într-o ediție aniversară dedicată lui Horațiu Malaele, cu tot umorul și nostalgia. 
27 iulie  · Teatrul National Bucuresti - Sala Ion Caramitru ·20:00

Vrei să fii partenerul newsletter-ului? Lasă-ne un reply acestui mail și revenim imediat!

Dacă Bună Dimineața București ți se pare interesant, de ce nu îl recomanzi prietenilor?

Mulțumesc că ai citit până aici! 👋 Pe curând!