Teatrul capitalei, sub asediu

În ediția trecută am vorbit despre Palatul Telefoanelor. Bomba germană care trebuia să lovească Palatul Telefoanelor a nimerit, în schimb, Teatrul Național de alături.

Despre acel teatru vorbim azi, pentru că vineri începe Festivalul Național de Teatru și e un moment bun să aflăm cum a ajuns Bucureștiul să aibă două clădiri pentru aceeași instituție.

Prima casă s-a ridicat pe Podul Mogoșoaiei, cum se numea atunci Calea Victoriei, pe locul în care se află azi Hotelul Novotel. Planurile au fost ale arhitectului vienez Hefft, într-un stil neoclasic inspirat de teatrele imperiale din Viena. Inaugurarea a avut loc pe 31 decembrie 1852.

La început i se spunea Teatrul cel Mare, iar în 1864 a devenit instituție națională. Sala avea formă de potcoavă, cu loje decorate în stucaturi aurite și plafon pictat, iar în 1885 a primit lumină electrică, fiind prima clădire publică din București luminată astfel.

Clădirea a trecut prin ocupația germană din Primul Război Mondial și prin cutremurul din 1940.

A fost lovită pe 24 august 1944, când bombardamentul care vizase Palatul Telefoanelor a incendiat-o aproape complet. La sfârșitul aceluiași an, 41 de vagoane cu decoruri, candelabre și opere de artă din patrimoniul teatrului au plecat spre URSS, în contul despăgubirilor de război.

Inginerul Emil Prager scria într-un memoriu că zidurile rămase puteau fi refăcute în 6 până la 8 luni, cu o cheltuială mică. Arhitecți, actori și ziariști au susținut aceeași idee.

Clădirea a fost totuși demolată, iar locul a rămas viran multă vreme, până la Novotel, a cărui intrare păstrează azi o copie a vechiului portic neoclasic.

Între timp, trupa a jucat pe unde a găsit săli, de la Comedia și Studio din Piața Amzei până la Cercul Militar și sălile unor licee, timp de aproape trei decenii, până când a primit o casă nouă.

Noul teatru a fost proiectat între 1964 și 1973 de arhitecții Horia Maicu, Romeo Belea și Nicolae Cucu, cu structura de rezistență semnată de inginerul Alexandru Cișmigiu.

Fațada a fost schimbată în 1983 - 1984, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, și a revenit la forma inițială în 2012 - 2014, când a fost îndepărtată o structură de 1.200 de tone. Ion Caramitru, directorul de atunci, a numit lucrarea „prima demolare pozitivă”.

Din prima casă s-a păstrat o copie a porticului, la intrarea Hotelului Novotel, iar a doua poate fi privită din nou în forma ei originală, chiar în săptămâna în care începe Festivalul Național de Teatru.

Vineri, 16 octombrie, Gabi Luncă ar fi împlinit 88 de ani, iar ocazia e bună să ne amintim cum a ajuns o fată din Prahova una dintre cele mai ascultate voci ale muzicii lăutărești.

S-a născut la Vărbilău, într-o familie cu șase copii. Tatăl ei, Dumitru Luncă, era violonist în Orchestra Armatei din Ploiești, iar Gabi a început să cânte alături de el în 1951. Mama i-a murit când era mică, iar tema mamei revine în multe dintre cântecele ei.

A devenit cunoscută la 17 ani, ca solistă a Orchestrei Flacăra Prahovei din Ploiești. După doi ani a primit o telegramă de la Electrecord, care o invita să înregistreze primul disc, cu patru piese, printre care și „Dă-mi drumul nevastă-n casă”.

A făcut parte din generația clasică a muzicii lăutărești urbane, cea de mahala, alături de Romica Puceanu, Dona Dumitru Siminică și Victor Gore, și a fost o prezență căutată la petrecerile private ale vremii.

În 1964 s-a căsătorit cu acordeonistul Ion Onoriu, cu care a avut patru copii și cu care a înregistrat din 1970. „Dă mamă cu biciu-n mine” este una dintre cele mai cunoscute melodii lăutărești din România, lansată chiar de ea.

La sfârșitul anilor ’90, înregistrările ei de la Electrecord au ajuns în Marea Britanie și au intrat în atenția BBC, prin albumul „Sounds From A Bygone Age”.

S-a stins pe 2 aprilie 2021, la Spitalul Județean Ilfov, unde fusese internată cu COVID-19. Rămâne o voce ușor de recunoscut, cu timbru răgușit și vibrato dulce, pe care o regăsim pe discurile ei și la mesele mari de familie, ori de câte ori cineva pune un disc de lăutărească.

Festivalul Național de Teatru, zece zile de spectacole și evenimente în peste 50 de spații din București.

16 - 25 octombrie · mai multe locații

Bucharest Photofest, ediția a 11-a, cu tema Witness, cu peste 200 de artiști în 10 spații din centru și fotografii din Mariupolul asediat.

9 - 18 octombrie · mai multe locații

KINOdiseea, ediția a 18-a a celui mai mare festival de film pentru copii din Europa de Sud-Est, cu proiecții și ateliere gratuite, pe tema Superputerile Viitorului.

10 - 18 octombrie · Sala Gloria, Cinema Muzeul Țăranului, Centrul Cultural Armean

Vrei să fii partenerul newsletter-ului? Lasă-ne un reply acestui mail și revenim imediat!

Citește toate edițiile BDB

Dacă Bună Dimineața București ți se pare interesant, de ce nu îl recomanzi prietenilor?

Mulțumesc că ai citit până aici! 👋 Pe curând!