Regimul n-a demolat tot. A ascuns ce n-a putut dărâma.

Vocea de flacără pe care am uitat-o, Dida Drăgan.

S-a furat trotuarul. Vorbim serios.

Săptămâna asta am căzut într-o gaură pe internet care ne-a scos undeva pe strada Ion Câmpineanu, lângă Piața Universității, privind fascinați cu senzația că orașul tocmai ne-a arătat ceva ce ascundea intenționat : un bloc comunist construit fix în fața altui bloc, mai vechi, mai ornamentat, mai viu, acum prins la mijloc ca un om îndesat în spatele unui dulap. 

Dacă te-ai plimbat vreodată prin centru și ai simțit că fațadele nu se adună, că arhitectura are lacune pe care nu știi cum să le explici, acesta e unul dintre motivele posibile. Există în București o categorie aparte de intervenție comunistă: blocurile false, construite special pentru a acoperi clădiri interbelice pe care regimul nu le-a demolat fie pentru că erau prea scumpe de dărâmat, fie prea “dificile logistic”. Soluția a fost mai simplă și, dintr-un anumit unghi, mai bizară: ridici un bloc în față și le ascunzi pe amândouă sub aceeași indiferență.

La Sala Palatului e cel mai la îndemână și vizibil exemplu. Blocul comunist stă în fața clădirii interbelice cu un culoar îngust între ele, suficient cât să te strecori, insuficient ca să respiri bine. Clădirea din spate are balcoane cu feronerie, coloane decorative, toate elementele pe care le caută azi oricine vrea să închirieze ceva cu „caracter" în centru, dar apartamentele de pe fațada ascunsă nu primesc lumină naturală și locuitorii lor trăiesc de decenii cu fereastra deschisă spre un zid. Același tratament apare și pe Calea Moșilor veche, pe Magheru, în jurul Pieței Unirii, oriunde regimul a vrut să creeze coridoare vizuale uniforme și socialiste.

Ce ni se pare fascinant la povestea asta, dincolo de nota evidentă de absurd, e că e ceva ce există constant în jurul nostru când mergem prin centru. Clădirile interbelice ascunse sunt acolo, degradate, fără fonduri de restaurare, fără vizibilitate pentru ca cineva să se intereseze de ele. Blocul fals a câștigat deja partida vizuală, dar asta nu înseamnă că celălalt a și dispărut.

Uneori recomandarea muzicală din newsletter pornește de la ceva ce ascultăm în mod activ și vrem să împărțim, iar alteori vine dintr-un reflex mai vechi, de genul: de ce nu știm mai bine cine e Dida Drăgan? 

A fost vocea care electriza sălile de spectacol și festivalurile în anii '70 și '80, cântăreața care transforma melodia într-o experiență intensă, cu un stil inconfundabil, rock dar cu o latură lirică profundă, ceea ce i-a adus supranumele de „vocea de flacără". Nichita Stănescu o numea „Doamna Oscar" și Grigore Vieru scria despre ea că exigențele ei față de versuri denotă o inteligență și un rafinament care nu admit diletantismul.

La Dresda a obținut premiul pentru cel mai bun solist, iar în Germania a câștigat 15 ediții ale emisiunii „Schlager Studio", înregistrând discuri la Amiga Records și cântând în Berlinul de Vest. A colaborat cu trupe ca Sfinx, Roșu și Negru, Mondial, Holograf, și a participat la festivaluri până în Japonia, unde a ajuns finalistă la Festivalul Internațional al Cântecului din Tokyo cu piesa „Sămânța nemuririi". 

Există ceva în vocea ei care nu sună deloc demodat, ci mai degrabă ca ceva ce nu s-a mai repetat. Dacă nu știi de unde să pornești, câteva recomandări de la noi: „Destin", „Hai, hai, cu trăsura", „Deschideți poarta soarelui" și „Nu pleca", piesa cu care a câștigat Selecția Națională Eurovision în 1993. E pe Spotify și pe YouTube, iar după primele două minute înțelegi de ce oamenii o numeau „Lebăda neagră".

Nu e un detaliu pe care îl poți ignora când vezi ultima scenă.

Despre fertilitate se vorbește de obicei abia când apare o problemă. Dar nu trebuie să fie așa: e o parte firească din sănătatea femeii, despre care merită să știi din timp.

Un screening de fertilitate la Embryos Fertility Clinic îți oferă exact asta: claritate despre propriul corp, despre rezerva ovariană și despre opțiunile tale, indiferent dacă îți dorești un copil acum, mai târziu sau pur și simplu vrei să înțelegi unde te afli.

Pentru că uneori cel mai important pas nu e să grăbești ceva, ci să știi.

Muzeul Național al Țăranului Român - se redeschide parterul pe 28 iunie, după zece ani de lucrări de consolidare.
1-5 iulie · Kiseleff 3, Sector 1

Concert COMA
2 iulie · Expirat · 20:00 

Khidja all night long la Platforma Wolff
4 iulie  · Doctor Constantin Istrati Street, Sector 4 · 22:00

Vrei să fii partenerul newsletter-ului? Lasă-ne un reply acestui mail și revenim imediat!

Dacă Bună Dimineața București ți se pare interesant, de ce nu îl recomanzi prietenilor?

Mulțumesc că ai citit până aici! 👋 Pe curând!